Te întorci acasã
Puțintel uzat, dar mulțumit,
Mulțumit ca un bilet de tramvai arãtat la control,
Și perforat exact unde trebuie.

Te-ai deșirat cu generozitate totã ziua
Și acum te aduni cu fiecare pas
Și aștepți sã vii tot din urmã,
Și vii de pretutindeni, ca un tren de marfã gol
Vii și nu te mai termini.

A fost o zi ca toate celelalte, plinã de roade.
Nici n-ai ajuns bine la serviciu
Cã ai și început sã-ți depui activitatea
Pe birou, pe scaune, pe telefon și pe celelalte obiecte înconjurãtoare,
special amenajate.

Ai fãcut fațã și la alte sarcini:
Ai cerut și ai dat țigãri,
Ai strîns mîna la cel puțin o sutã de conoscuți
Grãbindu-te sã le-o iei înainte cu întrebarea
«Ce mai faci?» ca sã n-apuce ei sã te întrebe,
Punîndu-i astfel într-o pozitie de inferioritate,
Si desigur ai vorbit toãtã ziua normal,
În limitele Dicționarului de Limbã Românã Contemporanã,
Circa cinci mii de cuvinte.

Și acum, în timp ce strîngi rugina,
De pe cheia uitatã-n buzunar,
Constați cã pietricelele care ți-au intrat în pantofi,
Ți s-au furișat rînd pe rînd și-n suflet
Și sunã acolo ciudat.
Asa încât copii tãi vor mai avea încã o jucãrie
Pe care s-o zdrãngãne.

Chiar și nervii tãi care ti s-au rãsucit azi foarte artistic,
Vor putea fi folosiți de ei cu succes
Drept zbîrnîietoare la noul zmeu de hîrtîe.
Peste cîteva minute zmeul se va înãlța vesel
Pe deasupra casei tale semnalizînd în cosmos,
Cã pe pãmînt existã totuși viațã
Care este valorificatã la maximum.

Vino la cãpãtâiul bolnavului, soare,
Mângâie-i obrazul
Cu raza ta de rãdãcinã a vietii.

Cerule, bãntuit de atâta energie cosmicã
De la mii și mii de sori și stele,
Energie atât de miraculoasã,
Ți-am cerut o fãrâmã,
Te-am implorat în genunchi,
Dacã nu mi-ai dat
Pãstreaz-o pentru tine
Și sã ți-o bagi în ochi.

Strãngeți-vã în jurul meu, prieteni,
Vino, Doamne, și Tu și plânge-mi de milã.
O sã-mi facã bine hohotul vostru,
Aduce a viațã.

Cineva taie cu o foarfecã
Drumurile mele,
Le peticește în batjocurã
Și le aruncã la câini.

Vine o vreme
Când trebuie sã tragem sub noi
O linie neagrã
Și sã facem socoteala.

Câteva momente când era sã fim fericiți.
Câteva momente când era sã fim frumoși.
Câteva momente când era sã fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu niște munți, cu niște copaci, cu niște ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trãiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos ---
Pe care l-am trãit.

O femeie pe care am iubit-o
Și cu acceași femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A cãror înțelepciune am eliminat-o treptat.

Și, în sfârșit, o soartã
Și cu încã o soartã (de unde-o mai fi ieșit?)
Fac douã (Scriem una și tinem una,
Poate, cine stie, există și viața de apoi).

Dacã tu, Doamne
Mã cunoști prin confuzie
Confundãndu-mã mereu cu altul,
Atunci și eu
Voi comunica iar cu
Tine
Prin delir.

Te rog ascultã si azi
Delirul meu

Dar mai întâi,
Privește deșertul în care
Vorbesc.
Așa-i cã îți place?

Idioții aceștia care mã îngânã
Fac parte dintr-un cortegiu
Întâmplãtor de damblagii
Sunt și ei în trecere, nu lua seama!

Trãiau de foarte mult timp împreunã
Și cam începuserã sã se repete.

El era ea,
Și ea era el.

Ea era ea,
Și el era tot ea,

Ea era, nu era,
Și el era ele,
Sau cam așa ceva.

Dimineața mai ales,
Pîna se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde și pînã unde,
De ce așa și nu altminterea,
Trecea o groazã de timp.
Trecea timpul ca pe apã.

Voiau uneori chiar sã se sãrute
Dar își dãdeau seama la un moment dat
Cã amîndoi sînt ea.
Mai ușor de repetat.

Atunci începeau de spaimã sã caște.
Un cãscat așa de lînã moale,
Care se putea si croșeta
În felul urmãtor:
Una cãsca foarte atent,
Și cealaltã ținea ghemul.

Mai mult...

Contact

Contact

Adresa/Address/Dirección

Str. Gr. Alexandrescu 43
Sector 1, Bucuresti 71128
ROMANIA

Mail
eMail
Web
fundatiamarinsorescu.eu

Trimiteți-ne un mesaj

Trimiteți-ne un mesaj