Trãiau de foarte mult timp împreunã
Și cam începuserã sã se repete.
El era ea,
Și ea era el.
Ea era ea,
Și el era tot ea,
Ea era, nu era,
Și el era ele,
Sau cam așa ceva.
Dimineața mai ales,
Pîna se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde și pînã unde,
De ce așa și nu altminterea,
Trecea o groazã de timp.
Trecea timpul ca pe apã.
Voiau uneori chiar sã se sãrute
Dar își dãdeau seama la un moment dat
Cã amîndoi sînt ea.
Mai ușor de repetat.
Atunci începeau de spaimã sã caște.
Un cãscat așa de lînã moale,
Care se putea si croșeta
În felul urmãtor:
Una cãsca foarte atent,
Și cealaltã ținea ghemul.